aparenţe

Îmi place să privesc oameni din afară. Să stau şi să analizez. Sau poate cuvântul "analizez" e prea drastic. Hai mai bine să zic "observ".
Oameni falşi, îţi spun direct că sunt aşa dar totuşi se aşteaptă să ai încredere. Expectations, excuses, assumptions. Scuza că aşa e ok. Presupunerea că nu se prinde nimeni de falsitatea zâmbetului.

Relaţii bolnăvicioase. Cuplu la orizont, el se poartă aiurea. Not worthy of my attention. So many interesting outsides, lack of substance inside.
N-am răbdare şi nici nu vreau. It's not exclusion baby, I want it this way.

Oameni care râd de iniţiative bune, râd ca să nu plângă.
Eram acum câteva luni în autocar, veneam din Spania acăsuţă. Un ins, muncitor pe meleagurile de acolo, crescut cu gândul "bani bani bani" îmi dădea sfaturi: "dar nu mai citi, stai de vorbă cu mine" (did I mention he was veeeery boring?).
+ bonusul vieţii:
el - să ştii că nu e bine să citeşti
eu - ei serios, de ce?
el - îţi face rău, îţi strică ochii
eu - nici o problemă, nu mă deranjează să-mi stric ochii aşa

Şi sunt atât de mulţi oameni care gândesc aşa şi au impresia că e suficient să clipească din gene frumos sau să aibă bancnote. NOT.