O que faz você feliz?

În căutare de melodii de la Seu Jorge am dat peste reclama asta:


E o întrebare atât de simplă şi totuşi are o infinitate de răspunsuri corecte. E greşit să încerc să definesc fericirea tocmai pentru că fiecare primeşte fericirea din altă sursă. În funcţie de momentul vieţii, se schimbă şi sursa.

Uneori mă simt atât de liniştită încât îmi vine să dilat timpul sau să îl opresc. O îmbrăţişare, un sărut, o cafea, un dans, un moment în care râd cu lacrimi.

Evadez câteodată în cărţi. Când am o carte interesantă sunt în stare să citesc în timp ce merg pe stradă. Mergeam la un moment dat într-un alt oraş cu microbuzul trupei de dans şi citeam, fără prea multă lumină. Mă întreba cineva de ce citesc pe drum, cu un ton din ăsta insinuator "oh what a geek". Dacă ce se discuta/întâmpla în jur nu era interesant, de ce să nu citesc?

E atât de uşor să etichetezi o persoană după câteva date. E atât de complicat să ai răbdare să descoperi. Majoritatea aleg(em) calea uşoară şi greşesc(im). There is more than meets the eye. Profi care-ţi pun o notă distinctă la un proiect pe echipe pentru că are impresia că ai dacă ai ochelari, eşti tocilar deci tu ai muncit mai mult. Oameni care cred că, dacă studiile tale sunt într-un domeniu, nu poţi avea nici o legătură, că eşti de-a dreptul prost în alt domeniu. La început mă intrigă, după aia mă resemnez.

În general nu îmi place să mă cert, mi s-a zis la un moment dat că nici nu ştiu să mă cert. Evit de obicei prin tăcere (din păcate) să urlu. Dau un număr de şanse, până mă plictisesc la maxim, după care sunt prea sătulă să mai încerc. Sunt obosită şi fără forţă de luptă pentru persoana care a primit one-too-many-chances. Şi ştiu că poate uneori renunţ prea repede, poate ar trebui să mai trag puţin. Lucrez la asta.

Am o idee năstruşnică pe care sper să o demarez cât mai curând. Şi-aşa n-am licenţă de făcut. Detalii când devine ceva palpabil, I don't wanna jinx it.