O chestie ciudată se întâmplă câteodată. Crezi că nu te interesează o chestie, să o numim X, şi chiar n-ai nici o treabă cu X. Şi apare, deodată, ceva ce îţi aminteşte de X. Şi începi să te gândeşti dacă de fapt nu te-ai ferit de lucruri, locuri care ţi-ar aminti de X. Faza e că oricum probabilitatea de a te întâlni cu X în viaţa asta oricum tinde la -infinit. Deci practic te bazezi pe o concluzie pe care s-ar putea să o fi tras la nervi.
Altceva. Nu mai există noţiunea de BFF la mine. A existat până mi-am dat seama că greşeam prin a pune o persoană pe un piedestal necerut. De ce ar trebui ca acea persoană să fie perfectă şi să nu poată greşi? Şi în momentul în care greşeşte să fie "the end" pentru ca tocmai de la ea nu te puteai aştepta la aşa ceva, de la ea aveai pretenţii. De ce să am pretenţii? Pe cine ajută pretenţiile alea?
miercuri, 27 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu