prin ochii unui copil

Unii dintre noi nu au avut/au bariera asta în faţă. Nu au un moment în care trebuie să aleagă între a face ce spun părinţii şi a face ce vor ei. Alţii care deja sunt pe cont propriu nu înţeleg bariera psihică, "şantajul emoţional" pe care îl practică respectivii părinţi.

Cum te poţi simţi când părintele tău inventează cele mai tâmpite scenarii pentru ca alţi oameni să nu te susţină? Când spune că dacă nu faci cum vrea el, dispari de pe faţa pământului? Ce ai alege? Să te cerţi cu părinţii tăi dar să rămâi acasă, să faci facultatea în ţara şi limba ta sau să te duci în altă ţară, să munceşti ca un sclav doar ca părinţii tăi să stea acasă că "pana mea, e rândul tău să ne întreţii, noi am făcut-o pentru tine 19 ani".

Şi ţi se promite marea cu sarea, o să faci facultate acolo, o să-ţi faci o carieră, un viitor! Căcat! Dacă munceşţi ca un sclav n-ai timp de altele. Iar a studia într-o limbă străină (pe care trebuie să o şi înveţi pentru că de fiecare dată când ai fost vara în vizită ai stat în casă toată ziua şi practic nu a existat nici un interes până acum să o ştii ) nu e chiar atât de uşor pe cât pare. Eu mă descurc destul de bine cu spaniola şi am avut suficiente dificultăţi. Termeni tehnici, cuvinte cu sens figurat şamd.

Unii părinţi se bagă în datorii într-un aşa hal încât abia au salar de 100 lei pentru vreo 6 luni (când se termină unul dintre CAR-uri) doar ca să îţi împlineasca nişte vise şi să te vadă zâmbind, să termini o facultate că poate o să ai un viitor mai bun şi nu o să câştigi după 20 ani de muncă suma modică de 850 lei pe lună.

Pe cealaltă parte sunt ăştia, de care am zis mai sus, care consideră că tu trebuie să îi întreţii pentru faptul că te-au făcut şi te-au întreţinut până la 19 ani. Dar când au făcut copilul, micuţul - acum devenit om în toată firea - nu a fost întrebat dacă vrea să se nască. Şi totuşi se naşte cu datoria de a îi întreţine pentru că au obosit de la atâta muncă (unii) sau de la nemuncă (alţii).

Ar fi mai multe detalii...dar n-aş vrea să nu mai vorbească "copilul" respectiv cu mine pentru că postez pe net părţi mult prea private.

Eu sper doar să nu cedeze ameninţărilor, presiunii şi să rămână la părerea ei. Pentru că prima dată când alegi ceva ce e în opoziţie cu ce vor părinţii e mai greu.

Copil dulce, eu sunt aici pentru tine!