oameni "mari" în comparaţie cu ăia "mici şi nesemnificativi"

Mă scot din sărite persoanele care au impresia că, dacă se pricep la o chestie anume, se pot comporta cu începătorii aşa cum le vine.

Dacă eu stau la locul meu, nu îl deranjez, nu îl întreb, nu îl rog să-mi împărtăşească secretele sale sau chestii de genul, de ce îşi bate capul cu un om "mic"?
Nu sunt genul de persoană care să se certe, aşa m-am obişnuit probabil. Nu bag în seamă toate gunoaiele care scot broaşte pe gură în loc de vorbe, dar în momentul în care în afară de faptul că vorbeşti aiuristic îmi şi atingi (nu într-un mod gentil) aparatul foto pentru că aşa vrei tu, deja sari calul. Şi automat mie îmi sare muştarul. Şi nu mă mai abţin în a-ţi răspunde la inepţiile debitate.

Mama mai zice "taci, că eşti nouă şi nu e bine să te cerţi" dar nu prea cred că o să accept chestii din astea. So, bring it on!